Jul 2, 2012

Nimeni nu a observat când de pe foile lăsate dezordonat pe masă, contururile unei picături au căzut uşor şi s-au prelins pe piciorul de lemn până jos în materialul moale al covorului. Trebuie să fii doar puţin atent pentru a observa că de acolo îşi continuă încet drumul până la încheieturile pereţilor pe care le priveşte parcă nostalgic, se urcă pe ele, conturează striaţiile subţiri ale unui disc vechi de Nina Simone şi în cele din urmă se strecoară afară din cameră, pe fereastra larg deschisă, direct în stradă.
Aici e mai greu de urmărit din pricina maşinilor, dar dacă ai ochiul bine format, o poţi vedea urcându-se pe roata bicicletei unei domnişoare care s-a oprit să-şi aranjeze florile din coş. Plină de blues şi miros de margarete ajunge în centru, într-o cafenea aproape goală, la a cărei singură masă ocupată stă un băiat învăluit în fum de ţigară. Se ridică pe cusătura blugilor, pe cămaşa în carouri, ajunge pe linia gâtului, se ascunde puţin în colţul ochiului şi în cele din urmă alunecă şi se pierde într-un plic alb.

Jul 1, 2012