s-a întâmplat ceva cu urechea mea dreaptă
de câteva zile încoace, în loc să-mi cânte despre steleşi să-mi recite poezii cu rinoceri dansatori de flamenco
stă şi oftează îndelung şi apăsat.
seara se uită la filme siropoase şi plânge pe înfundate,
iar ziua trimite scrisori de inimă albastră pe avioane din hârtie creponată.
piciorul stâng a început şi el să mi se plângă
cum că i s-a îndrăgostit călcâiul
şi e nevoit să meargă doar pe vârfuri
că în fiecare zi întârzie,
ba în staţia de metrou,
ba la lucru,
iar oamenii sunt prea grăbiţi să mai asculte
poveşti de dragoste neîmplinite
despre urechi şi călcâie îndrăgostite.
